Nu putem să pornim în această călătorie a descoperirii propriei vocaţii şi a valorizării ei până nu descoperim obstacolele care stau în calea vocaţiei noastre.

Din experiența de lucru cu clienții mei de până acum am observat că aveau câteva mari obstacole:

  1. Programarea socială

Ce înseamnă programarea socială? Probabil că ştii deja!

Programarea socială reprezintă toată gama de influenţe exterioare nouă care într-un fel îţi spală creierul.

Nu ar fi neapărat un lucru rău dacă ni l-ar spăla dacă ne-ar face oameni mai buni, să uităm lucrurile rele sau lucrurile greşit învăţate sau obiceiurile proaste şi a învăţa altele noi, bune, să ne facă oameni mai împliniţi şi mai fericiţi şi mai împăcaţi cu noi înşine.

Însă după cum vedem în fiecare zi, programarea aceasta socială ne pogramează să fim nişte sclavi, nişte clone, suntem pur şi simplu ca nişte unităţi într-o fabrică care ies pe bandă rulantă.

Care sunt principalii influenţi în programarea socială?

  • Părinţii

Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că în ciuda iubirii părinţilor care poate fi nemărginită, tot părinţii ne pot face foarte mult rău. De ce?
În momentul în care ne naştem suntem copii, suntem ca şi lutul în mâinile unui olar, în momentul acela chiar nu avem putere de decizie sau înţelepciune sau experienţă suficientă ca să putem lua deja deciziile în viaţă noi pentru noi. Şi atunci îi avem pe părinţi care cu siguranţă ne iubesc foarte mult, însă am o vorbă care-mi place foarte mult şi care spune aşa: “Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune.”

În primul rând pentru că şi ei au fost programaţi social şi ei vin dintr-un sistem care i-a modelat şi le-a spălat creierele într-un anumit fel şi atunci ei transmit mai departe ceea ce ştiu ei, nu ştiu mai mult de atâta.

  • Sistemul educational

E important să ştii că şi noi şi părinţii noştri am fost modelaţi de aceste şcoli care nu ne vor binele ci vor să scoată nişte muncitori obedienţi din acest sistem educaţional; în şcoală suntem învăţaţi să ascultăm de autoritate şi nimic mai mult.

Ştiu sunt foarte multe voci care spun „stai puţin că în şcoală învăţăm multe lucruri, şi istorie şi geografie, să scriem, să citim, ne specializăm“.

Da, învăţăm câte puţin din fiecare dar nu se justifică ca de la vârsta de 7 ani când mergi la şcoală prima oară până la vârsta de 30 de ani când faci mastere şi doctorate. Şi care sunt de fapt afinităţile pe care tu ţi le dezvolţi în şcoală? Eşti pus doar să memorezi.

Memorăm, reproducem pe hârtie, memorăm, reproducem. Asta nu este învăţat, asta nu înseamnă dezvoltare de abilităţi, asta nu înseamnă să ne dezvoltăm potenţialul şi să ne valorificăm talentele deloc. Înseamnă că poate devenim buni la memorat şi atât şi nimic altceva.

Memorarea mecanică a materiei şi reproducerii pe hârtie nu este educaţie.

Ei bine oamenii care scapă din acest Matrix sunt acei oameni care şi- au descoperit vocaţia şi de aceea îmi doresc extrem de mult ca cei mai mulţi oameni să facă acest pas spre propria lor vocaţie care este spre interiorul lor de fapt nu spre exterior.

Descoperindu-ti vocaţia te vei elibera cu adevărat, îti vei lua vălul de pe ochi şi vei vedea pentru prima oară lucrurile aşa cum sunt ele.

Cel mai important este că vei avea puterea asupra vieții tale.

  1. Frica 

Foarte mulţi oameni sunt blocaţi de frică iar frica este de mai multe feluri. Poate fi frica de eşec, în primul rând ne e teamă să acţionăm, ne e teamă că nu vom reuşi. Apoi este frica de succes, pentru că dacă vei avea succes, relaţiile cu cei din jur se vor schimba.

Cum te vor primi prietenii, cum te vor primi părinţii, cum te vor privi efectiv oamenii din jurul tău şi există mulţi oameni cărora le e teamă să-şi schimbe stilul de viaţă având succes. Se tem de succes şi efectiv se sabotează singuri exact înainte de a avea acel succes pe care spun că şi-l doresc.

Există frica de a ieşi din zona de confort, există neîncrederea în sine care este tot o frică.

  1. Aparent vârsta

Însă dacă frica şi programarea socială sunt într-adevăr obstacole, vârsta nu este un obstacol dar unii oameni o percep ca pe un obstacol.

Ei bine vreau să spun următorul lucru odată pentru totdeauna:

Nu cred că există un lucru mai frumos pe lumea asta decât un om înaintat în vârstă care a pornit în căutarea vocaţiei sale. Nu există lucru mai frumos şi spun şi de ce. Pentru că acel om cu cât este mai în vârstă şi spune “chiar dacă au trecut atâta timp din viaţa mea, acum măcar să încerc să-mi descopăr vocaţia”, în momentul acela este un exemplu pentru toţi oamenii mai tineri ca el că se poate.

Este puterea exemplului.

Când un om de 40-50-60 de ani porneşte pe acest drum, această aventură a vieţii care este descoperirea vocaţiei nu poţi decât să respecţi acel om, să fii mândru de el, şi să spui: “se poate, dacă acest om poate şi eu pot”.

Aşadar vârsta nu a fost şi nu va fi vreodată un obstacol în calea descoperirii vocaţiei noastre. Dimpotrivă, cu cât eşti mai înaintat în vârstă într-adevăr poate este puţin mai greu să descoperi vocaţia, ai poate mai multe obstacole, ai mai multe reţineri însă ai mai multă experienţă de viaţă, eşti mai rafinat, mai subtil, poţi să înţelegi anumite lucruri mai bine şi chiar poţi să-ţi descoperi vocaţia mai repede şi să o valorifici mai bine. Aşadar să nu ne temem de vârstă, e un factor care nu există. Poţi să-ţi descoperi vocatia la 15 ani sau la 65, e la fel de bine.

Problema este atunci când nici macar nu încerci.

Asta mi se pare jignitor față de propria ta persoană. Este dureros si frustrant să știi ca ai un talent sau ai o vocaţie şi o misiune pe pământul acesta şi să spui “nu cred că o să plec în căutarea destinului meu pentru că…” în loc de puncte puncte poţi să spui ce scuză vrei tu. Mai bine mai târziu decât niciodată. În momentul în care ai pornit în descoperirea vocaţiei tale ţi se iartă toate păcatele tale de până atunci. Aşadar nu considera că vârsta este un obstacol.

  1. Banii

Unii oameni spun că banii sunt un mare obstacol în calea descoperirii vocaţiei. Eu aş spune invers. Lipsa vocaţiei este cauza principală pentru care tu încă nu ai destui bani.

Dacă tu mergi la o slujbă şi câştigi anumiţi bani şi ai un credit, sau poate nu ai, nu conteză.  Tu ca angajat, dacă faci un calcul simplu (nu ştiu exact câţi bani câştigi tu, dar indiferent de câţi bani ai) cu ce dai pe cheltuielile zilnice şi lunare şi vezi câţi bani poţi economisi, fă şi tu un calcul în cât timp ţi-ar lua să-ţi faci o casă de exemplu. Casa care nu este un scop uriaş în aceată lume, da e un scop mare şi e un lucru care nu e tocmai uşor de obţinut.

Cred că orice om din lumea asta ar avea posibilitatea cu mai mult sau mai puțin efort să-şi facă o casă. Însă dacă te rezumi doar la slujba ta, realist vorbind şi te uiţi câţi bani ai putea economisi, asta dacă eşti un om disciplinat, nu cred că o să arate prea bine.

Deci dacă ai fi un om foarte disciplinat şi chiar ai putea să economiseşti uită-te realist câţi ani 10,20 sau 50 ţi-ar trebui să-ţi ridici o casă, să-ţi iei o maşină sau să-ţi îndeplineşti alte dorinţe, vise ale tale. Crede-mă că orice om are dreptul şi potenţialul şi posibilitatea de a face foarte mulţi bani. E o părere greşită că există o sumă mare de bani pe lumea asta, că sunt câţiva bogaţi de elită care au 90% şi restul de 10% îi împărţim noi care nu suntem miliardari.

Ei bine nu e aşa, banii şi valoarea sunt lucruri total diferite, îţi voi spune despre ele ceva mai târziu. Ideea e că există foarte multă abundenţă. Cu puterea sufletului şi a minţii putem crea orice.

Creaţie înseamnă să creezi valoare din nimic, doar cu puterea minţii tale. Banii sunt doar o traducere a valorii, sunt nişte hârtii şi lumea a căzut de comun acord că hârtia asta valorează atât. Dar hârtiile alea nu sunt o valoare. Valoare este ceea ce tu poţi să creezi în această lume prin talentele şi abilităţile tale. Aia reprezintă valoarea. În momentul în care îți vei valorifica talentele tale înnăscute cu pasiunea ta vei face foarte mulţi bani fără să trebuiască să mai munceşti pentru altcineva.

Pentru că dacă munceşti pentru cineva ai toate şansele să munceşti pentru cineva care şi-a descoperit probabil vocaţia sau care îşi îmbină talentul lui natural cu pasiunea lui pentru că aşa ia naştere o afacere.

Indiferent cât de mică sau de mare. Iar acea afacere are nevoie de un angajat bineînţeles. Altă discuţie în care vom intra altădată când vorbim despre valorificarea vocaţiei. Acum e important să ştii că banii niciodată nu au fost şi nu au cum să fie un obstacol în calea descoperirii vocaţiei pentru că vocaţia nu are nicio legătură cu banii de fapt.

  1. Lenea

Zona de confort, homeostazia, comoditatea sunt practic toate acelaşi lucru. În momentul în care avem o existenţă rutinieră, în momentul în care focul din interiorul nostru nu arde este exact ca şi la bani.

 Lenea nu este o cauză pentru a nu ne descoperi vocaţia. Nu!

Lenea este un efect secundar al faptului că încă nu ne-am descoperit vocaţia.

Suntem leneşi şi stăm în zona de confort în momentul în care focul din noi nu mai arde,  în clipa în care este mocnit sau aproape să se stingă şi în care nu mai vedem niciun sens pentru a ne trezi de dimineaţă.

Este un sentiment foarte neplăcut şi sunt convins că mulţi oameni îl au. Și eu l-am avut mulţi ani de zile în viaţa mea, acest sentiment de nepăsare, de lene, de confort şi în care ziceam “e bine şi aşa”.

Sunt momente în care uiţi că ai o “misiune” pe acest pământ. Şi repet, lenea nu este un obstacol în calea descoperirii vocaţiei ci lenea este un efect secundar al faptului că încă nu am descoperit vocaţia. Iar noi aici ce facem?

Incercăm să înlăturăm cât mai multe obstacole din calea descoperirii vocaţiei tale iar când îţi vei descoperi vocaţia, obstacolele pe care crezi că sunt obstacole, cum ar fi banii sau lenea, vei vedea că vor dispărea ca prin minune în momentul în care descoperi vocaţia şi o valorifici.

  1. Propria persoană

Propria persoană… când spun asta mă refer la cele mai intime profunzimi ale noastre. Când mă refer la prorpia persoană ca şi obstacol în calea descoperirii vocatiei şi valorizării ei mă refer în primul rând la autocunoaştere.

La intrarea în Templul din Delphi pune aşa:

“Omule cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Universul!”

Pentru că foarte multe probleme şi obstacole din viaţa noastră vin în urma lipsei de autocunoaştere a propriei persoane, nu ştim ce vrem.

Aşadar, fă tot posibilul să te cunoşti cât mai bine, să-ţi răspunzi corect la întrebările “cine sunt, ce vreau cu adevărat, ce m-ar face împlinit?”. Nu trebuie să ne comparăm cu cei din jur. Nu pe toţi oamenii îi fac fericiţi o casă, o maşină şi o familie. Nu! Alţii vor să călătorească pe munte cu rucsacul în spate.

Alţii vor să înnoate, alţii vor să joace la bursă sau la pariuri, nu ştiu. Fiecare e pasionat de ceva. Tu trebuie să răspunzi pentru tine.

  1. Zona de confort

În mod instinctiv, noi oamenii căutăm să trăim într-o zonă de confort, fizic și psihologic. Nu este neapărat un lucru rău. Este chiar necesar să ne putem bucura de el. Problema apare când vrem să trăim mereu în această zona călduță, chiar și atunci când nu suntem mulțumiți cu viață noastră.

Să căutăm confortul cu orice preț este o greșeală de neiertat. La un moment dat vom plăti scump factura ignorării vocii interioare care vrea să evoluăm, să învățăm lecțiile în această viață și să exprimăm darul cu care ne-am născut.

Iar pentru această, de multe ori va trebui să ieșim din zona de confort pentru o vreme, să facem ce este necesar pentru a mai crește un pic și apoi ne putem bucura din nou de rezultate. Nu trebuie să ne sperie acest lucru. Este un proces normal. Nenatural este să vrem să fim mereu la cald, chiar și atunci când avem nevoie de lemne și va trebui să ieșim în frig afară și să le culegem.

Așadar, ieșirea din zona de confort poate constitui o provocare serioasă pentru unii în identificarea vocației și misiunii personale.