–  Măi mamaie, tu știi ce a zis un medic deștept la televizor?

–  Ce a zis, bre?

–  A zis că cel mai bine e când râzi! Și are dreptate! Că d-aia suntem pe pământu’ ăsta!

… se auzea bunica mea, în drum spre bucătărie unde ne pregătea cel mai bun orez din lume. Fusese să ia niște ceapă din șopron. Știam că zice asta pentru că se bucură să ne audă pe toți râzând în hohote. Venise și văru’ Cristi pe la noi. Și ce vă povesteam eu de fratele Nilă… omu’ ăsta e un personaj mai ceva ca-n Moromeții.

Are 43 de ani. Seamănă cu Tom Cruise. Are ochi albaștri-verzi frumoși tare. Iar băiatul lui, Cristi Junior, l-a moștenit. Zici că-i rupt din reviste copilu’ cela!

Eh, văru’ ăsta al meu, locuiește în Vasilați, unde este un fel de Vodă Împărat. El deține discoteca satului (se cheamă Club Monarh), fostă cămin cultural. A făcut și teren de fotbal pentru copiii din sat. Și naiba mai știe ce-a făcut de-a lungul anilor, că nici n-a apucat să ne povestească de toate cele.

Azi era îmbrăcat într-un tricou alb, luat de prin Italia, cred și niște pantaloni scurți albi, din jerse. Cu ochii ceia, zâmbetul perfect alb și bronzul de-l avea… ce altceva putea să și fie decât patron de discobar?

Mă rog. Vara asta își termină noua casă, unde își face piscină încălzită în curte. Dar a zis că vara o ține goală și doar iarna pune apă în ea. Și vrea să stea în piscină la el în curte, când o fi iarna mai grea. Văzuse undeva în călătoriile lui prin lume și a vrut să aibă și el acasă. Tot e bine, mă gândeam, că n-a vrut să-și facă turnul Eiffel, Taj Mahal în Vasilați sau mai știu io ce, ca nenea ăla din Slobozia.

Zicea că îl preocupă ca oamenii care lucrează pentru el să evolueze. Că dacă n-ar fi așa, ar fi un șef pămpălău. El e fericit când toată lumea în jurul lui e fericită!

A făcut contract cu fiul lui, care acum are 22 de ani (anul asta a terminat liceul), ca până în 2020 să nu facă nimic. Să se distreze, să își facă viața! Că, dacă nu acum, atunci când? Îi dă o sumă de bani lunar. Și zicea că el chiar se bucură dacă copilu’ termină banii și îi mai cere. Că pentru el muncește! E băiatu’ lui! Săptămâna următoare îi ia motor. Suzuki.

Îi place să spună că jobu’ lui e bârfa. Adică vorbește despre oameni. Nu râde de ei. Stă pe bancă la poartă, de exemplu, când trece lumea de la gară spre casă, ca să știe exact cine cu cine, la cât, de ce, cât… adică să fie informat!

Are și 2 apartamente la București. Avea unu’ lângă Rin Grand Hotel, dar și-a mai luat unu’ lângă parc, pentru că și-a cumpărat câine și era musai să aibă unde să-l plimbe. Asta când stă la București. Adică foarte rar în ultima vreme.

Nici măcar nu-și poate imagina cum o fi să lucrezi la multinaționalele astea. Să îți spună cineva mereu ce să faci, la ce oră să vii, cum să te îmbraci. Nici nu concepe. Omu’ e făcut să fie liber! Ca el. Adică dacă el are chef să se ducă să facă baie în lac într-o marți la ora 11, face baie în lac! Ieri, de exemplu, a avut chef de pește și s-a dus repede până în Bulgaria să mănânce.

Venise la noi cu ATV-ul, ca să verifice niște oameni de-i tundeau iarba pe un teren de peste drum de noi. Are câte un om pentru orice. Bine că nu fumează, că ar fi avut om și care să stea doar după el să-i țină scrumiera!

A ieșit și bunica mea din bucătărie să mai stea și ea cu noi, că prea râdeam așa cu poftă!

Ca în orice duminică de la Dumnezeu, bunica mea se primenise, avea toate hainele curate și basmaua din casa de la drum. Ea poartă întotdeauna ciorapi. E o doamnă! Azi avea ciorapi plasă…

Mai stăturăm puțin de vorbă și, când dădu văru’ Cristi să plece, ne ridicarăm toți să-l petrecem la poartă.

În timp ce noi toți ne uităm cu admirație la ATV-ul lui, bunica mea își ridică poalele fustei și se pune călare pe ATV, cu o pricepere și energie de până și eu o invidiam.

–  Hai, fă-mi și mie o poză pe motoreta asta, că așa vreau să vă amintiți de mine când o să mor!