– Ăsta e ultimul! Şi toate locurile sunt rezervate!

– Păi şi vin sigur toţi?

– Păi au plătit! Ar trebui să vină. Dar puteţi aştepta încă 15 minute până la ora de plecare, poate aveţi noroc şi nu vine cineva!

Şi n-am avut noroc! Aşa că m-am dus şi mi-am luat bilet la trenul care pleca abia peste 1h şi 20 de minute.

Mă aşez cu fratele Nilă şi faimoasa cumnată la o terasă comunistă colo în gară, să mai stea cu mine până pleacă trenul. Ei aveau treabă în Constanţa, iar eu nu mai puteam rămâne.

Ne cumpărăm câte o prăjitură Boema şi ne punem pe aşteptat. Frişca de pe prăjitură este ca de carton aşa, deci nu o mâncăm. E foarte frig. Îmi aduce frățioru’ geaca lui de iarnă din portbagaj, tocmai luată de la curăţătorie. Perfect! Acum chiar făceam parte din decor; arătam ca un aurolac.

– Domnişoară, haideţi că mai pleacă unul acum. S-au mai strâns oameni!

– Pfff! Păi mi-am luat bilet la tren! Nu ziserăţi că nu mai pleacă niciun microbuz?

– Mergeţi să daţi biletul înapoi şi hadeți cu noi, că plecăm în 10 min.

Şi mă aşez jumătate în poala unui tip. Eu aveam şi o vestă de blană şi geaca aia de iarnă, deci nu încăpeam pe micul meu scaun. El era în tricou. Mişto! Căci i se vedea tatuajul îngheţat.

Plecăm. În bezna din microbuz se vedeau doar luminile telefoanelor celor 6 pasageri. Parcă se transportau licurici, nu oameni.

O vreme a fost linişte totală. Intrăm pe autostradă. Era prima dată când mergeam cu microbuzul. O experienţă nouă. Eram curioasă!

La un moment dat, şoferul virează spre Cernavodă şi iese de pe autostradă. Nu înţelegeam ce se întâmplă, dar nici n-a întrebat nimeni nimic. Ne oprim în dreptul unui alt microbuz care făcuse pană.

Super! Nu ne răpeşte!  Dar începe aventura!

Câţiva bărbaţi mai săritori l-au ajutat pe om să schimbe roata şi ne-am pus din nou la drum.

Agitaţie mare. S-a dat dezlegare la vorbă.

Printre pasageri era un cuplu. Ea era din Constanţa şi au venit în weekend să o ceară el la ta-su. Era cam tăcut, aşa că ea l-a scuzat spunând că a băut de fericire cu tata socru şi e cam ameţit.

Mai era un tip care mâncase mici sau hamsii cu usturoi ceva, căci din când în când se mai simţea un miros. Măcar nu râgâia cu sonor.

Eu nimerisem pe scaunul rabatabil, al cărui spătar nu stătea fix. Aşa că mă tot bălăngăneam, frecându-mă de tipul cela de lângă mine. Nimic nu e întâmplător în viaţă!

Pe scaunul de lângă şofer stătea o doamnă, profesoară de istorie. După ce dezbăturăm problema cu pana şi cu pețitul, s-a deschis discuţia despre vikingi. Zicea doamna că au ajuns tocmai în Canada cu bărcile lor de lemn. Ne-a mai zis că de fapt Paştele este o sărbătoare inventată de scandinavi, pentru că Easter era zeiţa fertilităţii la ei.

Mă rog! Cine sunt eu să îi spun că am altă părere? Dar dom’ şofer a fost mai curajos şi i-a zis că Paştele este o sărbătoare barbară care vine de la evrei. De ce domne’ să sacrifice aia mieii?

Apoi ne-a povestit ce viaţă a dus când făcea el Turcia pe vremuri. Se pare că romanii au inventat primul WC public, la Colosseum dar el a văzut la Efes în Turcia latrinele lor pe care le încălzeau sclavii stând pe ele înainte. A mai spus că cea mai sănătoasă toaletă e cea turcească. Iar litoralul turcesc e mirific. Că turcii ştiu să facă turism! Nu ca noi!

PAC! S-a activat doamna profesoară.

– Ce turci, domnule? Ştiţi că tot litoralul turcesc e deţinut de nemţi? La fel şi cel bulgăresc. Mai lăsaţi-mă cu turcii. Sunt nişte şarlatani împuţiţi!

– Doamnă, cu respect, dar soţia mea lucrează cu sora blondei de la ASIA. Eh, blonda aia e căsătorită cu un turc care are un resort acolo pe litoral. Eu nu vorbesc prostii! Am surse sigure!

– Auziţi, dom’ şofer, îi zic eu, haideţi să oprim la o benzinărie vă rog. Mai luăm şi noi o gură de aer.

Oprim la benzinărie la km 110. Era un frig… de numa’ numa’. Vecinul meu de scaun a coborât aşa în tricou cum era. I-am văzut tatuajul mai bine. Numărasem deja vreo 5 capete de mort când brusc s-a mişcat să prindă paharul meu pentru că îl zbura vântul. I-am mulţumit şi ne-am privit intens preţ de câteva clipe.

–  Vine Crăciunul, zice dom’ şofer! O să facem Secret Santa şi anul ăsta. În ultimii 3 ani eu am primit un prezervativ, o suzetă şi un sul de hârtie igienică. Dacă nici anu’ ăsta nu primeşte nevastă-mea vibratoru’…

Întreb cam cât mai facem de aici că e şi foarte târziu, mor de foame şi trebuie să ajung la Zmeu’ care mă aşteaptă cu masa.

–  Aaah, zice vecinul meu de scaun. Păi vin şi eu! Te şi cer în căsătorie aici în benzinărie iar astă seară beau şi eu cu tata socru’! Şi îi face cu ochiu’ ameţitului venit de la pețit!

Probabil că eram sexy cu geaca aia XL. Nu avea ea capete de morţi dar avea blană la glugă.

Mda, mă gândeam… Zmeu’ ar fi fericit… dar nici ăsta nu e genul meu. Mai bine îi zic lu’ dom’ şofer că aş participa la Secret Santa, poate primesc eu vibratoru’!

Merry Christmas everyone!