– Ăsta e ultimul! Și toate locurile sunt rezervate!

– Păi și vin sigur toți?

– Păi au plătit! Ar trebui să vină. Dar puteți aștepta încă 15 minute până la ora de plecare, poate aveți noroc și nu vine cineva!

Și n-am avut noroc! Așa că m-am dus și mi-am luat bilet la trenul care pleca abia peste 1 h și 20 de minute.

Mă așez cu fratele Nilă și faimoasa cumnată la o terasă comunistă colo în gară, să mai stea cu mine până pleacă trenul. Ei aveau treabă în Constanța, iar eu nu mai puteam rămâne.

Ne cumpărăm câte o prăjitură Boema și ne punem pe așteptat. Frișca de pe prăjitură este ca de carton, așa, deci nu o mâncăm. E foarte frig. Îmi aduce frățioru’ geaca lui de iarnă din portbagaj, tocmai luată de la curățătorie. Perfect! Acum chiar făceam parte din decor; arătam ca un aurolac.

– Domnișoară, haideți că mai pleacă unul acum. S-au mai strâns oameni!

– Pfff! Păi mi-am luat bilet la tren! Nu ziserăți că nu mai pleacă niciun microbuz?

– Mergeți să dați biletul înapoi și haideți cu noi, că plecăm în 10 minute.

Și mă așez jumătate în poala unui tip. Eu aveam și o vestă de blană și geaca aia de iarnă, deci nu încăpeam pe micul meu scaun. El era în tricou. Mișto! Căci i se vedea tatuajul înghețat.

Plecăm. În bezna din microbuz se vedeau doar luminile telefoanelor celor 6 pasageri. Parcă se transportau licurici, nu oameni.

O vreme a fost liniște totală. Intrăm pe autostradă. Era prima dată când mergeam cu microbuzul. O experiență nouă. Eram curioasă!

La un moment dat, șoferul virează spre Cernavodă și iese de pe autostradă. Nu înțelegeam ce se întâmplă, dar nici n-a întrebat nimeni nimic. Ne oprim în dreptul unui alt microbuz care făcuse pană.

Super! Nu ne răpește!  Dar începe aventura!

Câțiva bărbați mai săritori l-au ajutat pe om să schimbe roata și ne-am pus din nou la drum.

Agitație mare. S-a dat dezlegare la vorbă.

Printre pasageri era un cuplu. Ea era din Constanța și au venit în weekend să o ceară el la ta-su. Era cam tăcut, așa că ea l-a scuzat spunând că a băut de fericire cu tata socru și e cam amețit.

Mai era un tip care mâncase mici sau hamsii cu usturoi ceva, căci din când în când se mai simțea un miros. Măcar nu râgâia cu sonor.

Eu nimerisem pe scaunul rabatabil, al cărui spătar nu stătea fix. Așa că mă tot bălăngăneam, frecându-mă de tipul cela de lângă mine. Nimic nu e întâmplător în viață!

Pe scaunul de lângă șofer stătea o doamnă, profesoară de istorie. După ce dezbăturăm problema cu pana și cu pețitul, s-a deschis discuția despre vikingi. Zicea doamna că au ajuns tocmai în Canada cu bărcile lor de lemn. Ne-a mai zis că, de fapt, Paștele este o sărbătoare inventată de scandinavi, pentru că Easter era zeița fertilității la ei.

Mă rog! Cine sunt eu să îi spun că am altă părere? Dar dom’ șofer a fost mai curajos și i-a zis că Paștele este o sărbătoare barbară care vine de la evrei. De ce, domne, să sacrifice aia mieii?

Apoi ne-a povestit ce viață a dus când făcea el Turcia pe vremuri. Se pare că romanii au inventat primul WC public, la Colosseum, dar el a văzut la Efes în Turcia latrinele lor pe care le încălzeau sclavii stând pe ele înainte. A mai spus că cea mai sănătoasă toaletă e cea turcească. Iar litoralul turcesc e mirific. Că turcii știu să facă turism! Nu ca noi!

PAC! S-a activat doamna profesoară.

– Ce turci, domnule? Știți că tot litoralul turcesc e deținut de nemți? La fel și cel bulgăresc. Mai lăsați-mă cu turcii. Sunt niște șarlatani împuțiți!

– Doamnă, cu respect, dar soția mea lucrează cu sora blondei de la ASIA. Eh, blonda aia e căsătorită cu un turc care are un resort acolo pe litoral. Eu nu vorbesc prostii! Am surse sigure!

– Auziți, dom’ șofer, îi zic eu, haideți să oprim la o benzinărie, vă rog. Mai luăm și noi o gură de aer.

Oprim la benzinărie la km 110. Era un frig… de numa’, numa’. Vecinul meu de scaun a coborât așa, în tricou, cum era. I-am văzut tatuajul mai bine. Numărasem deja vreo 5 capete de mort, când brusc s-a mișcat să prindă paharul meu pentru că îl zbura vântul. I-am mulțumit și ne-am privit intens preț de câteva clipe.

– Vine Crăciunul, zice dom’ șofer! O să facem Secret Santa și anul ăsta. În ultimii 3 ani eu am primit un prezervativ, o suzetă și un sul de hârtie igienică. Dacă nici anu’ ăsta nu primește nevastă-mea vibratoru’…

Întreb cam cât mai facem de aici că e și foarte târziu, mor de foame și trebuie să ajung la Zmeu’ care mă așteaptă cu masa.

– Aaah, zice vecinul meu de scaun. Păi vin și eu! Te și cer în căsătorie aici în benzinărie, iar astă seară beau și eu cu tata socru’! Și îi face cu ochiu’ amețitului venit de la pețit!

Probabil că eram sexy cu geaca aia XL. Nu avea ea capete de morți, dar avea blană la glugă.

Mda, mă gândeam… Zmeu’ ar fi fericit… dar nici ăsta nu e genul meu. Mai bine îi zic lu’ dom’ șofer că aș participa la Secret Santa, poate primesc eu vibratoru’!

Merry Christmas everyone!