– Pentru data viitoare, să aduci, te rog, câteva reviste, o foaie de flipchart şi lipici. Vom avea un alt fel de şedinţă. O să-ţi placă!

Eram în Italia, în 2014 şi atunci făceam şedinţele de terapie pe Skype. Dana era al doilea terapeut cu care lucram. Îmi amintesc că la prima şedinţa i-am spus, plină de deznădejde: „Uite care e treaba, eu am mai făcut terapie, deci dacă mă iei şi tu cu povestiri despre mama, despre tata şi teorii din astea, îţi spun de pe acum că mai bine nu începem să lucrăm. Tot povestesc de un an întreg, plâng la majoritatea şedinţelor, am conştientizat multe lucruri… dar ATÂT. Am nevoie să merg mai departe, să schimb ceva la modul în care acţionez. Dacă mă poţi ajuta să facem asta, da, lucrăm!”

Şi da, am lucrat cu Dana. Făcea cu mine terapie integrativă. Era fix ce aveam nevoie. Nu mai voiam să-mi povestesc din nou copilăria. Nu mai aveam putere şi răbdare. Dar tehnicile Danei, deşi păreau o joacă, erau foarte eficiente să scoată la suprafaţă lucruri pe care nu le conștientizasem până atunci despre mine.

– Bun. Acum te rog să scrii ca titlu pe foaia de flipchart ”Viața mea fericită” și apoi să decupezi din reviste fix ce simți tu că vrei să facă parte din viața ta fericită. Să-mi spui când ești gata.

La început răsfoiam aiurea revistele și ceva mă oprea. Nu îmi venea să decupez poze cu femei foarte frumoase, cu bani, cu cupluri fericite, pentru că nu mă credeam nici frumoasă și nici nu aveam încredere în mine deloc, pentru că nu puneam preț pe bani, pentru că acele cupluri fericite mi se păreau doar ”de revistă”, nu credeam că există în realitate sau că, dacă sunt, nu merit eu așa o iubire.

Trecuseră deja vreo 10 minute și tot nu decupasem nimic. Dădeam pur și simplu paginile în speranța că ceva îmi atrage atenția. Apoi mi-a venit un gând: HABAR NU AM CUM VREAU SĂ ARATE VIAŢA MEA FERICITĂ și, pur și simplu, nu îndrăzneam să îmi doresc ceva bun pentru mine. Eu făceam de-a-ndoaselea!

Din acel punct, m-am oprit să mă mai uit în reviste, am închis ochii și mi-am imaginat cum aș vrea să fie viața mea fericită. Am îndrăznit! Și, când imaginea a fost clară în capul meu, am deschis revistele să-mi caut pozele potrivite. Erau nenumărate, evident! Trebuia doar să știu ce caut!

Viața mea fericită, așa cum am vizualizat-o eu atunci, arată așa:

  • Am un partener potrivit pentru mine, care este un om bun, liniștit, de succes, care mă vede universul lui. Un partener care mă iubește așa cum sunt, mă respectă, mă apreciază și cu care pot să râd mult, să mă bucur de viață, trăind momentul prezent
  • Am grijă de mine și trăiesc o viață sănătoasă, pentru că fac sport, masaj, mănânc sănătos etc.
  • Sunt liberă și mă bucur de viață, de momentul prezent, de experiențe noi (călătorii, călărit, sărit cu parașuta etc.)
  • Câștig bani din ceea ce îmi face plăcere
  • Am timpul meu cu prietenele mele
  • Am o casă cu geamuri mari, cât peretele, undeva în natură
  • Am o mașină neagră

La sfârșitul ședinţei parcă îmi era teamă să cred că viața mea poate fi atât de fericită. Nu credeam că exercițiul Danei avea vreo valoare. Iar eram sceptică! Dar na, am făcut ce mi-a zis, am lipit foaia pe perete, în dormitor. O vedeam zilnic, din culcare în sculare!

Când m-am întors în țară, am luat-o cu mine și am pus-o acasă, pe perete, în dormitor. Acum i-am schimbat locul, căci se deteriorase tare. Dar nu am aruncat-o, pentru că am văzut cum încetul cu încetul ”tabloul” capătă viață. Am sărit cu parașuta, am călărit, am început să fac sport și masaj, să petrec timp cu prietenele mele, am ales să nu mai lucrez în corporație ca să pot face bani din ceea ce-mi place să fac și, da, am o mașină neagră!

Poate o să mă întrebați de ce nu sunt copii în viața mea perfectă. Sau moștenirea care să mă facă să nu mai am vreodată grija banilor. Sau de ce nu schimb mașina cu un elicopter. Știu că nu e perfectă. Și că poate sunt lucruri importante care lipsesc din tabloul standard. Dar, dragilor, farmecul vieții perfecte e că ascunde fericirea acolo unde știi tu să o cauți. Și că tabloul poate să primească mereu detalii noi.

Pentru mine, acum, rămâne doar să întâlnesc partenerul potrivit și să am o casă cu ferestre mari, cât peretele, undeva în natură…