Via Crema nr. 4, Porta Romana, Milano. Deschid ușa și dintr-o dată toți fluturașii si privighetorile din lume, plus un stol de ciori sunt la mine în stomac. Ca în „Alice în Țara Minunilor”, intru parcă într-o altă lume. Nu-mi e familiar nimic și miroase dubios. Nici nu știu dacă a piele arsă, păr pârlit, sânge proaspăt, cerneală sau poate câte puțin din toate. Pe pereți, foarte multe poze cu desene complicate. Îmi atrage atenția în mod deosebit unul, făcut pe gâtul unui bărbat, de la mărul lui Adam în sus, pe jumătate de față, până aproape de scalp. Un monstru care pare viu mușcă din fața omului… E horror! Mă doare!

Pe 2 scaune negre sunt întinse 2 persoane și aud un zumzăit care îmi amintește de freza din cabinetul stomatologic. Doamne și ferește! Pentru o clipă, instinctul îmi zice să ies. Nu-mi mai trebuie niciun tatuaj! Pot foarte bine să-mi desenez eu cu pixul în fiecare zi și aia e… Dar am dat deja banii pe cupon. Da, cupon! Și e prima dată în viața mea când intru într-un salon de tatuaje. Charly`s tattoo.

Eram în Italia când mi-am făcut primul tatuaj. Serviciile erau foarte scumpe, de aceea Groupon mergea fantastic! Manichiură, coafat, vopsit, masaj, tatuaje… nu te puteai atinge decât cu cupoanele prin care aveai reduceri considerabile, până la 80%. Și chiar și așa, dădusem 120 eur. Ajunsesem în Italia printr-o pură întâmplare. Nu mă gândisem niciodată că m-aș putea muta în altă țară, ba chiar îmi amintesc de primul meu soț care îmi tot spunea că ar fi vrut să mergem să lucram la Vodafone Barcelona, iar eu nici nu voiam să aud!

Dar s-a întâmplat ca pe vremea când lucram la UniCredit Țiriac să organizez un eveniment la care erau invitați să participe reprezentanți din toată Europa. Printre ei și Serena de Vena, Head of Executive Development, o „șmecheră” de la Milano, de la Global.

Alex din echipa mea s-a dus s-o ia de la aeroport, dar și-a uitat portofelul și, cum nu avea cu ce să iasă din parcare, a trebuit să mă duc după ei. „Nu trebuia să veniți 2 persoane să mă luați”, mi-a zis Serena și a râs foarte tare când i-am explicat că singurul motiv pentru care primea tratament special pentru VIP-uri era pentru că Alex e un căscat. I s-a părut că am o atitudine atât de funny și de naturală, încât a doua zi, la „Carul cu Bere” am stat de vorbă toată seara. Serena este o tipă ciudată, foarte înaltă și ușor adusă de spate, cu dinți foarte mari ce îi făceau zâmbetul să fie ca de cal, mereu îmbrăcată cu o geacă neagră de piele. Nu inspira deschidere și căldură. Părea mereu în lumea ei, ca și cum era în permanență într-un dialog interior cu singurii ei prieteni… imaginari! Am aflat ulterior că practic discuția noastră fusese un interviu în sine. Așa că în 2 săptămâni m-a chemat la Milano, să lucrăm împreună.

Mă întâmpină un tip enorm. Tricoul lui cu cap de mort și alte creaturi ale întunericului, blugii negri, cureaua cu craniu și bocancii uzați fac să mi se scurgă din vene și ultimele urme de curaj. E chel, dar poartă barbă gen ZZ Top și are tatuaje pe toate părțile vizibile. Mai văzusem așa ceva doar prin filme și, odată, la o benzinărie în drum spre Vama Veche. Ca și atunci, în benzinărie, toate zburătoarele din stomacul meu și-au strâns brusc aripioarele și s-au ascuns într-un colțișor, intimidate. Dar nu dispar. Știu și ele că, în ciuda durității pe care o afișează, oamenii aceștia sunt foarte blânzi, calzi și deștepți. Se prezintă drept Paolo și mă întreabă cu ce mă poate ajuta. Ceva în vocea lui îmi sună exagerat de sexy, dar, chiar și așa, de data asta nu merge să zic ca atunci când am intrat prima dată într-un Sex Shop: „Știți, nu e pentru mine, e ziua unei prietene și…”. Așa că îi arăt șovăind cuponul și îi zic de programare. Mă întreabă ce vreau să-mi tatuez. Îi arăt desenul meu și strigă: ”Charly, vieni qua!”

Charly nu poate să fie decât o altă matahală. Mă și văd strivită pe unul dintre scaunele acelea, cu dihania deasupra mea, înțepându-mă fără pauză și fără milă, de toți banii dați pe cupon!

Fata asta cu chip de înger și ochi albaștri model ”floare de nu mă uita”, zâmbet gen ”when you smile the whole world stops for a while!” și dreduri care i se potrivesc perfect vine spre mine doar ca să îndulcească grozăvia! Mă atinge pe braț și mă liniștește instant când îmi spune că ea se va ocupa de mine. O avertizez totuși că mor de frică și că am adus o cremă anestezică pe care o comandasem special din America (mai și dădusem și o căruță de bani pe ea). Mă asigura că n-o să am nevoie, că va dura 10 minute și nu voi simți nimic!

Probabil că îmi luasem crema pentru că și de data asta, ca în multe situații dureroase din viața mea, simțeam nevoia să fiu anesteziată, să nu mai simt nimic… Abia recent am aflat că, de fapt, durerea și suferința purifică…

Mă întreabă de unde sunt, mă felicită pentru cât de bine vorbesc italiana, îmi povestește cum va face tatuajul și cum voi simți înțepăturile în timp ce îmi atinge încheietura mâinii cu degetele ei calde, mici și fine, date cu ojă neagră doar pe două unghii. Așa, cu o mângâiere, se duce și ultima urmă de teamă. Îmi spune că tatuajul meu va arăta minunat acolo. Își pune mănușile negre și, cu cele mai delicate mișcări, începe să bată.

„Care este povestea tatuajului tău?”, mă întreabă Charly.

Hmmm… Voiam să-mi fac un tatuaj de vreo 2 ani. Dar nu ca să fiu cool. Nu voiam un fluture, o stea, un căluț de mare, zodia mea și nici să scriu „I love you, Ady”! Voiam să fie ca o însemnare a unui moment important din viața mea. Așa că timp de 2 ani m-am tot gândit și am tot căutat pe net, dar nimic nu părea să mă inspire. Până într-o zi, când căutările mele m-au pus în fața unei experiențe noi: o constelație familială la Bologna. S-a întâmplat în timp ce făceam o meditație de grup în care am fost ghidați să mergem pe o insulă pustie, să ne imaginăm căldura soarelui, să ascultăm valurile oceanului, să simțim adierea vântului, să atingem nisipul fierbinte. Am vorbit despre ce simțim și am stat câteva clipe să trăim momentul. Am simțit iubire, pace, liniște, împlinire. Am aflat la final că emoțiile trăite în acel moment vin din faptul că sunt conectată la momentul prezent. La ziua de azi. Asta e! Știu! Today! Tatuajul meu va fi „Today”! Așa îmi voi aminti întotdeauna emoția din momentul prezent.

În 10 minute este gata… ”today.”

Era de ziua mea, pe 21 octombrie 2012. Tatuajul acesta venea să concentreze într-un singur cuvânt concluziile câtorva ani de autodescoperire și lucru cu mine. Se născuse din revelația unui moment de meditație la Bologna. Ajunsesem acolo pentru că, după primul divorț, am tot căutat răspunsuri și soluții. Nu înțelegeam de ce fac anumite alegeri în ceea ce privește relațiile mele, de ce sufăr atât de mult, de ce am tot felul de temeri… Ani de terapie, cărți citite, tabere de dezvoltare personală, constelații familiale, Eckhart Tolle, Wyne Dyer, Louise Hay etc. toate își găseau chintesența în acest tatuaj de 2 cm care de atunci a devenit ancora mea!

”Today.” Asta a lăsat pe încheietura mea Charly, cu tot cu amintirea drăgălășeniei ei!