Povestiri mai vechi, de la mine din parcare. Între timp am făcut rost de loc și Dl. Președinte ne-a schimbat liftul. Urmează să anvelopeze blocul ?

Mi-am dat seama că nu v-am povestit nimic nimicuț de când m-am întors în țară (nici despre Ghena, vecina mea de palier, nici depre cum tre’ să bag deștu’ jumate în gaură, pentru a ajunge la butonul de cheamă liftul, nici despre vecinul Marinel care a venit să-mi pună plintă într-o seară şi mi-a zis că bărbaţii buni se găsesc pe şantier…nici despre Preşedintele blocului care mi-a adus ghiocei de 1 Martie şi nici despre domnul de jos de la aprozar care într-o seară m-a întrebat ce fac eu cu castravetele de-l cumpăr zilnic…)

Dar vă povestesc ce păţii azi dimineaţă.

Pe principiul ‘mai ţii minte făi dragă Marie cât stăteai la Primărie’, am bătut la porţi închise iară, la întoarcerea în ţară că să fac rost de loc de parcare. Dar n-o fost chip să reuşesc. Aşa că Măria mea Oana Radu, nu are loc de parcare. Şi deci în fiecare seară dată de la Bunul Dumnezeu fac trotuaru’ dacă am noroc… iar dacă nu… parchez la 3 blocuri distanţă (unde mi-a povestit vecinu’ Marinel că s-au împuşcat unii). Pe loc marcat/plătit nu mai parchez de când m-a reclamat un vecin la Poliţie.

Buuuun. Aseară însă, nu am găsit şi pace. Era şi foarte târziu, mă învârtisem deja de n ori, aşa că m-a dus capu’ astfel: blochez colo o maşină oarecare, las frumos bilet pe bord (să fie în caz de urgenţă sau ceva, Doamnie feri) şi dimineaţă fac eforturi să mă trezesc devreme să plec înainte să vie omu’. Zis şi făcut!

Se face dimineaţă. Ora 5:30. Sună cineva la uşa. Cin’ să fie…cin să fie? Chiar EL, cetăţeanul cu maşina. Deschid uşa aşa răvăşită de somn şi buimacă cum eram, şi nici nu apuc bine să articulez vreun sunet că zice:

  • V-am văzut pe camera! V-am filmat! Eu îl am pe Big Brother pe balcon şi filmez tot ce se întâmplă în parcare. Oricum ştiu de la Marinel că sunteţi vecina de la 6!

Am ajuns şi io ca omu’ acasă şi surpriza serii: locu’ de parcare ocupat! Doamne, pupă-ţi-aş tălpile, cum de laşi să mi se întâmple toate mie??? Prima grijă nu a fost să găsesc alt loc de parcare (la 3 blocuri mai încolo) ci să mă duc să îi ridic ştergătoarele. Las maşina mea în drum şi mă duc! Era nush ce dihanie de maşină şi nu ajungeam, aşa că m-am chinut ceva până să-l ridic elegant pe primul. Trec pe partea cealaltă să-l ridic pe al doilea şi era să şi mor de inima că a claxonat dihania! Îmi revin din sperietură, mă uit şi văd un creştin răvăşit colo în întuneric! La volan! Imediat apare şi un cap cu păru’ lung! Blond! Şi zic: ‘Mă scuzaţi că intervin… dar chiar aşa… pe locul meu de parcare PLĂTIT????’  ? ? ?