Povestiri mai vechi, de la mine din parcare. Între timp am făcut rost de loc și Dl. Președinte ne-a schimbat liftul. Urmează să anvelopeze blocul ?

Mi-am dat seama că nu v-am povestit nimic, nimicuț de când m-am întors în țară (nici despre Ghena, vecina mea de palier, nici despre cum tre’ să bag deștu’ jumate în gaură, pentru a ajunge la butonul de cheamă liftul, nici despre vecinul Marinel care a venit să-mi pună plintă într-o seară și mi-a zis că bărbații buni se găsesc pe șantier… nici despre Președintele blocului care mi-a adus ghiocei de 1 Martie și nici despre domnul de jos de la aprozar care într-o seară m-a întrebat ce fac eu cu castravetele de-l cumpăr zilnic…).

Dar vă povestesc ce pății azi dimineață.

Pe principiul ‘mai ții minte, făi dragă Marie, cât stăteai la Primărie’, am bătut la porți închise iară, la întoarcerea în țară ca să fac rost de loc de parcare. Dar n-o fost chip să reușesc. Așa că Măria mea Oana Radu nu are loc de parcare. Și, deci, în fiecare seară dată de la Bunul Dumnezeu fac trotuaru’ dacă am noroc… iar, dacă nu… parchez la 3 blocuri distanță (unde mi-a povestit vecinu’ Marinel că s-au împușcat unii). Pe loc marcat/ plătit nu mai parchez de când m-a reclamat un vecin la Poliție.

Buuuun. Aseară, însă, nu am găsit și pace. Era și foarte târziu, mă învârtisem deja de n ori, așa că m-a dus capu’ astfel: blochez colo o mașină oarecare, las frumos bilet pe bord (să fie în caz de urgență sau ceva, Doamnie feri) și dimineață fac eforturi să mă trezesc devreme să plec înainte să vie omu’. Zis și făcut!

Se face dimineață. Ora 5:30. Sună cineva la ușa. Cin’ să fie…cin să fie? Chiar EL, cetățeanul cu mașina. Deschid ușa așa, răvășită de somn și buimacă cum eram și nici nu apuc bine să articulez vreun sunet că zice:

  • V-am văzut pe camera! V-am filmat! Eu îl am pe Big Brother pe balcon și filmez tot ce se întâmplă în parcare. Oricum știu de la Marinel că sunteți vecina de la 6!

Am ajuns și io ca omu’ acasă și, surpriza serii: locu’ de parcare ocupat! Doamne, pupa-ți-aș tălpile, cum de lași să mi se întâmple toate mie??? Prima grijă nu a fost să găsesc alt loc de parcare (la 3 blocuri mai încolo), ci să mă duc să îi ridic ștergătoarele. Las mașina mea în drum și mă duc! Era nush ce dihanie de mașină și nu ajungeam, așa că m-am chinuit ceva până să-l ridic elegant pe primul. Trec pe partea cealaltă să-l ridic pe al doilea și era să și mor de inimă că a claxonat dihania! Îmi revin din sperietură, mă uit și văd un creștin răvășit colo în întuneric! La volan! Imediat apare și un cap cu păru’ lung! Blond! Și zic: ‘Mă scuzați că intervin… dar, chiar așa… pe locul meu de parcare PLĂTIT????’