Intru în metroul milanez (căci da, călătoresc elegant cu metroul – din ciclul ‘ce-am fost și ce-am ajuns’), văd un loc liber și mă așez fericită (feeling lucky gen). Nu trece mult și simt un cot în coaste de la ‘doamna’ de lângă care tot scormonea în geanta Louis Vuitton ce părea fără fund. Mă uit spre ea instinctiv și văd pe rând: pantofii sturion, colanții animal print, unghiile false date cu ojă sidefată, inelul cu cap de bufniță, geaca roșie de vinilin, cerceii roată și… negul din barbă…
Când să-mi iau privirea de la ea, văd că scoate în sfârșit mult căutatul obiect: o pensetă! Bun, zic! Acu’ o să caute 3 zile și oglinda… să vază colo să se penseze și ea dreaq! Dar nu! Nu!!! Așa, FĂRĂ OGLINDĂ, începe să-și pigulească barba!!!! Clară treaba că la ce dexteritate avea…era ritualul de every fuckin’ day!!!!! ‘Ssse scârbooossss…’ Doamne și ferește!